Earth Hour - Spovedania celor necredinciosi?

A inceput nebunia asta cu ora Pamantului. Adica o ora in care se indeamna lumea sa inchida din beculetze. Ca sa o salvam pe Mama Natura.


Eu ii banuiesc pe multi ca folosesc ora asta asa cum folosesc spovedania de pasti. Ai pacatuit, te-ai dus la popa, i-ai spus (eventual selectiv) cam ce ai prea-curvit si apoi esti fresh, ca un nou-nepacatuit.

Pai cu ce ajuta Ora Pamantului pamantul daca dupa cele 60 de minute se reia dezmatul:
- se taie copacii la greu din padurile lumii
- se demoleaza parcuri pentru a trage cu vile peste (am auzit-o si p-aia cu muntele hollywood - ca vor sa il umple de vile - deci nu e doar pe la noi prin Herastrau treaba)
- orice nesimtit arunca gunoiul oriunde dupa ce merge la iarba verde (asta mai mult la noi, s-o recuoastem)
- inainte si dupa Ora Pamantului casele noastre stralucesc ca un pom de Craciun si ne umplem de electronicale ca nici la buda nu mai putem sa mergem daca nu avem curent.
- ne luam tancuri de masini care consuma zeci de kile de benzina si motorina ca sa stam la semafor blocati in trafic
- distrugem cat putem culturile naturale si bagam la greu MG-urile

si muuuulte alte grozavii.

Oare o ora in care ne aducem aminte ca trebuie sa fim cu grija fata de planeta ne scapa de pacate?

OK. Stiu... e de constientizarea maselor. E buna treaba nu zic nu. Dar prea a devenit "Green" o tema doar de PR si Ora Pamantului ... doar o singura ora pentru Pamant.

Ce greu se face la Americani o lege. Pai la noi… se faceau 10!

Cred ca toti prim-ministrii si ministrii ai sanatatii de la ’89 incoace se crucesc. Se uita la stirile din State(le Unite) si nu inteleg nimic. Iar pleiada de ministrii ai invatamantului … total bulversati.

Americanii se chinuie de ceva timp sa schimbe major o lege legata de sanatate. Se chinuie in sensul bun (sau oricum, mai bun decat la noi) al cuvantului. Oamenii... de acolo... dezbateri, controverse, etc, etc. Ca sa stie cam tot Americanu' ce o sa se intample, cum o sa il afecteze si sa isi formeze o opinie. Apoi vine momentul cheie. Sa se voteze legea cu pricina. O chestie grea, serioasa, care poate shimba intr-un fel sau altul viata a milioane de oameni. Iese chiar domnul presedinte, se explica, de ce e bine, ce nu e bine, ma rog, lucruri decente.


Fostii si actualii nostri ministrii de sanatate se crucesc, cred, si isi spun in barba: ma da tampiti sunt astia. Se chinuie atat pentru o lege. Ce naiba. O dai si gata. Buna rea, vedem dupa aia. O mai schimbam, o mai abrogam, o mai ordonantam de urgenta, ca tot nu o baga nimeni in seama. Ce naiba atata tevatura. Totul e sa avem grija si la “businessu” baietilor nostri.

Astia de pe la invatamant sunt pierduti de tot: “haide domle.. ce mai tura vura.. pai nu o schimba din nou la anu?” Pai nu domle, ca o lege la Americani nu e ca BAC-ul in Romania, in fiecare an altul. Legea e lege gandita sa tina asa, cale de cateva decenii. Intai o gandim si dupa aia o votam. Si culmea, dupa aia chiar o aplicam.

Acum nu totul e roz pe la ei. Sunt sigur. Dar macar ca aparente, macar ca idée principala, macar ca atitudine, parca atunci cand vorbesc de legi, proiecte, iesiri din criza si alte alea, parca au notiunea de “pe termen lung”. Unde la ei “termen lung” inseamna cativa ani buni cu bataie spre zeci.

La noi, ”termen lung” inseamna cel mult pana la noile alegeri, pana la noile ciondaneli intre partide sau pana cand se trezeste o doamna cu poseta de firma sau un domn cu deficit la contul personal ca e rost de gestionare de fonduri.