A gresi este omenesc. Si mai mult decat omenesc. Este natural.
In dictionarul Englez-Roman, "I'm sorry" s-ar traduce cu "imi pare rau". Dar este o sintagma pe care nu o prea folosim cu prea mare succes asemenea celor ce folosesc echivalentul din limba engleza.
Noi romanii, nu avem o cultura a erorii, a gestiunii greselilor. Pe cat posibil, nu recunoastem. Daca recunoastem, punem capul in pamant. Daca spunem totusi ceva, suna a banguire sau tanguire.
Dar este ceva ce sta in educatia noastra. in modul in care suntem invatati sa percepem realitatea. Inca din clasa 1 un copil este mai degraba pedepsit daca nu stie cat face 2+2 in loc sa i se explice de ce trebuie sa stie ca face 4.
Daca ai avut vreodata de a face cu un "westic" (dar westic de la mama lui), ai remarcat probabil: acesta cand greseste este demn, in primul rand. Isi recunoaste cu sinceritate greseala si tot cu aceeasi sinceritate isi cere scuze. "I am sorry, sir!". Apoi se gandeste la cauze si solutii. Important pentru el este sa gaseasca cauza si mai ales sa obtina o solutie astfel incat greseala sa nu se mai repete.
Noi, pe aici prin balcani (cel putin asta este tendinta generala pe care am observat-o eu) vrem sa bagam totul cat mai repede sub pres, sa uitam, sa acoperim totul cu o bere sau un pahar de vin. Si cand se intampla acelasi lucru data viitoare... ooops... "oare de ce mi se intample numai mie?"
Mai mult decat atat: avem o "necultura" a exitului. Nu stim cand sa spunem stop si cand se ne multumim cu ce am obtinut. Sau cand sa ne dam seama ca un lucru care merge prost se poate sfarsi si mai prost. Nu stim sa extragem acele lucruri care au mers totusi bine si sa mergem mai departe.
Mai intai ne plangem si apoi cautam solutii. Mai intai cautam vinovatii si uitam sa corectam greselile. Daca mai avem timp si energie.
Un simplu "imi pare rau" nu este o tragedie si nici o rusine. Este un lucru firesc care denota de cele mai multe ori intelepciunea de a intelege propriile greseli. Dar nu ne absolva de obligatia de a face lucrurile mai bine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
2 comentarii:
Nu am mai avut timp sa zic nimic inteligent in ultima perioada a vietii, sau poate ca nu am avut destula energie sau motivatie sa mi-l fac... Poate ca tocmai din cauza acestui sentiment de frica, frica de a nu reusi sa termin, frica de a nu reusi sa conving sau de a spune ceva ce nu convine majoritatii.
Felul in care suntem crescuti si educati ne contureaza drumul pe care il urmam imediat dupa ce... gresim. Da, ne e frica sa recunoastem pentru ca se arunca cu noroi in noi in loc de a se incerca remedierea problemei. Sunt de acord cu faptul ca trebuie sa fim cumva incurajati sa nu mai gresim, dar nu se foloseste aproape niciodata metoda potrivita. Sa fim realisti! De multe ori, se cam aplica legea junglei.
Noi prin esenta noastra ar trebui sa ne dorim sa facem lucrurile mai bine si nu sa cautam a ne insela pe noi insine sau pe cei din jur prin a nu recunoaste "the bad things".
Problema care se ridica cu adevarat este ca sunt prea putini oameni intelepti care sa poata intelege si sa isi "permita" sa fie rezonabili atat cu greselile lor, cat si cu ale celorlalti.
Poate ca ar fi mult mai usor in general sa ne cerem scuze si poate chiar am face-o daca persoana fata de care am gresit ar fi educata si ar sti cum sa reactioneze.
Aviz celor de dau cu parul in astfel de situatii.
Daca cerundu-ti scuze oferi posibilitatea unui prost sa te critice intr-un mod neconstructiv, de ce-ai mai face-o si data viitoare? Sa te calce in picioare? Ai si tu demnitate.
Deci, asa cum ai zis cred ca e vb de cultura, si educatie.
Nu multi merita sa auda cuvantul "sorry" oricum, ca sunt dobitoci.
Parerea mea :P
Trimiteți un comentariu