10 ani mai devreme sau 10 ani mai tarziu. Sau chiar si 5.
10 sau 5 ani mai devreme am fi perceput criza mult mai usor. Eram atat de jos incat nu puteam sa cadem prea rau. Nu prea ne obisnuisem cu plimbari peste hotare. Nu prea stiam exact ce inseamna o tzoala buna si ieftina. Nu prea stiam foarte bine ce inseamna o masina buna (batrana 1300 sau 1310 era inca dominanta in constiinta nationala). Nu prea ne obisnuisem cu internetul si nu stiam prea bine sa cantarim stirile pozitive sau negative. Eram inca intr-un semi "dark age". Inca nu ne umplusem sufrageria de plasme care mananca curent cat o uzina. Nu le aratasem copiilor play statione si alte dracovenii. Nu ne obisnuisem inca sa cumparam cate o carte buna sau sa vedem macar o data pe saptamana un film la mall. Nu prea stiam ce este mallul.
Ar fi fost mai simplu.
10 sau 5 ani mai tarziu ne-ar fi lasat si noua, romanilor macar o perioada sa ne bucuram de ceea ce se bucura westicul de 20-30 de ani. Am fi zis: ok, trecem si peste asta, stim unde trebuie sa ajungem apoi, cand lucrurile se vor indrepta. Totul ar fi fost poate putin mai sedimentat (poate). Poate se terminau si cei 42 de km de autostrada si soselele de centura a marilor orase. Poate ajungeam la locul de munca fara sa pierdem o ora prin trafic. Poate eram deja plictisiti de bere si treceam pe vin (mai sanatos si mai bun). Poate ca ne trecea pofta de halca de carne si metrul de carnat si treceam pe salate (mai ieftine si mai bune). Poate eram deja plictisiti de Turcia, Grecia sau Bulgaria si poate chiar si de Paris, Londra sau Amsterdam si incercam linistiti sa redescoperim frumusetile patriei.
Poate...
Dar ghinionul a trebuit sa nasca aceasta criza fix peste cei 20 de ani ai lui Brucan. Exact atunci cand simtisem si noi mirosul bunastarii. Exact atunci cand incepusem si noi sa ne rafinam gusturile si dorintele.
Inapoi la lele si manele. Inapoi la berea din plastic cu pret la kilogram. Inapoi la salamul ieftin si plin de aditiv. Inapoi la cartile vechi din biblioteca. Inapoi la low cost si prost gust imprastiat prin tarabe din piete murdare. Inapoi la dupa-amiezile de week-end pironiti in fata televizorului nu mult mai destept decat acum 20 de ani.
Curat ghinion.
PS: Sper totusi ca nu vor mai trece inca 20 de ani sa recuperam ceea ce vom pierde in aceasta perioada. After all - profetul a murit. Sa speram ca a lasat alti profeti, mai tineri si mai otimisti.
PS2: Sper totusi ca vom invata din toata aceasta perioada (after all, ce nu te omoara, te face mai puternic).
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
orice sut in fund e un pas inainte
Trimiteți un comentariu