La Doi Pasi de Mic.ro

Zice-o lumea ce o zice, mie mi-a placut conceptual Mic.ro.
Magazine micute, elegante, mai lipsea muzica pe care o poti asculta la French Bakery si m-as fi simtit ca in Marele Paris.

Inainte sa calc in primul Mic.ro m-am intrebat mereu de ce micul nostru comerciant nu poate schimba fata magazinului ala inghesuit, cu chiloti pe acelasi raft cu painea si sapunul pe acelasi raft cu maslinele. Ca doar multi dintre ei au trecut, macar si ca sa aiba cu ce se lauda vecinului de bloc, prin orase mai rasarite si au vazut ca exista o nisa si pentru magazinele mici dar nisa asta trebuie tinuta curata, eleganta, un pic sofisticata. Pentru ca ai nevoie sa ai preturi un pic mai mari decat la hipermarket iar pretul mai mare il poti vinde (si da, il poti vinde) cu servicii si imagine.

Mic.ro a venit sa umple exact acest gol si tare m-am ofticat ca nici unul nu a rasarit si la scara blocului meu sa am si eu unde sa ma dau jos din lift, in papuci si panataloni scurti in miez de iarna sa cumpar niscai ciucalata si o sticla de ulei fara sa pornesc pe un drum lung de cativa kilometri pana la cel mai apropiat loc civilizat de cumparat diverse.

Sincer, nu stiu de ce nu a mers reteaua. Unii zic asa, unii zic pe dincolo insa tare m-am bucurat cand am aflat ca initiativa se regaseste in planurile altui intreprinzator.

Cred in continuare in acest concept si sper sa gasesc si eu in curand La Doi Pasi de mine un magazin micut dar cu de toate, inghesuit dar curat, in care vanzatorul sa poarte elegant manusi de plastic cand iti da painea din raft si unde eventual mai poti gasi si un sandwich cald, un automat de cafea si o carte.