Vorba ce-o vorbesti

Unerori te poti simti nu foarte confortabil incercand sa te ridici peste media celorlalti.

Un domn pe care il respect in ceea ce face si ceea ce gandeste mi-a spus la un moment dat cum, fiind foarte dedicat muncii sale, a studiat, a invatat si si-a insusit un limbaj si o terminologie care a inceput sa ridice ziduri intre el si cei din bransa lui.

Pentru ca ceilalti nu studiau la fel de mult, ramanand la un limbaj comun, pe alocuri s-ar putea spune inferior, comunicarea a inceput sa devina greoaie atat la nivel lingvistic cat mai ales la nivel de intelegere a notiunilor, a ideilor si a modului de a vedea unele lucruri.

A fi foarte instruit, nu este mereu o binecuvantare daca nu pastrezi si capacitatea de a traduce mereu ceea ce tu stii la capacitatea de a intelege a celor cu care vorbesti.

Asta daca nu vrei sa ramai la un nivel intelectual ridicat insa izolat in propria cunoastere.

A comunica inseamna in primul rand a folosi un limbaj inteles de contra-parte. Daca nu reusesti, fie iti iei un translator, fie te multumesti cu neintelegerea celorlalti. Barierele se ridica mult mai repede decat se darama zidurile neintelegerii.

Se poate intampla in orice domeniu, constructii, avocatura, marketing, comert, you name it.

Nu inseamna insa ca trebuie sa ramai la un nivel mediocru. Inseamna ca devenind mai bun nu trebuie sa pierzi din abilitatea de comunica si cu ceilalti. Iar acolo unde se poate, sa incerci sa insufli celorlalti dorinta de a cunoaste mai mult, de a-si ridica propriile standarde.

La Doi Pasi de Mic.ro

Zice-o lumea ce o zice, mie mi-a placut conceptual Mic.ro.
Magazine micute, elegante, mai lipsea muzica pe care o poti asculta la French Bakery si m-as fi simtit ca in Marele Paris.

Inainte sa calc in primul Mic.ro m-am intrebat mereu de ce micul nostru comerciant nu poate schimba fata magazinului ala inghesuit, cu chiloti pe acelasi raft cu painea si sapunul pe acelasi raft cu maslinele. Ca doar multi dintre ei au trecut, macar si ca sa aiba cu ce se lauda vecinului de bloc, prin orase mai rasarite si au vazut ca exista o nisa si pentru magazinele mici dar nisa asta trebuie tinuta curata, eleganta, un pic sofisticata. Pentru ca ai nevoie sa ai preturi un pic mai mari decat la hipermarket iar pretul mai mare il poti vinde (si da, il poti vinde) cu servicii si imagine.

Mic.ro a venit sa umple exact acest gol si tare m-am ofticat ca nici unul nu a rasarit si la scara blocului meu sa am si eu unde sa ma dau jos din lift, in papuci si panataloni scurti in miez de iarna sa cumpar niscai ciucalata si o sticla de ulei fara sa pornesc pe un drum lung de cativa kilometri pana la cel mai apropiat loc civilizat de cumparat diverse.

Sincer, nu stiu de ce nu a mers reteaua. Unii zic asa, unii zic pe dincolo insa tare m-am bucurat cand am aflat ca initiativa se regaseste in planurile altui intreprinzator.

Cred in continuare in acest concept si sper sa gasesc si eu in curand La Doi Pasi de mine un magazin micut dar cu de toate, inghesuit dar curat, in care vanzatorul sa poarte elegant manusi de plastic cand iti da painea din raft si unde eventual mai poti gasi si un sandwich cald, un automat de cafea si o carte.