Romania isi cauta numarul 10

Acesta este, intr-o echipa de fotbal, omul de geniu. Cel care face jocul, care duce echipa mai departe. Omul care vede dincolo de primul adversar, cel care vede golul inainte ca acesta sa apara pe tabela de marcaj.

Este un fapt neguvernat de vreo regula dar stiut, apreciat si inteles de (aproape) toata lumea. Numarul 10 nu il poarta (sau nu il merita) oricine.

Un fel de numar 10 se regaseste insa in orice sport de echipa. Ba mai mult, in orice organizatie, firma, grup, exista omul care "vede jocul". I se spune sef, manager, leader, whaever. Imediat simti prezenta unui "numar 10" veritabil. Omul cu talent.


Este o criza la Nationala Romana de Fotbal. Exista pseudo-numere 10 in atitudine si in joc. S-a nascut o adevarata poveste cu acest numar 10 incat au aparut evident si primele solutii mai mult sau mai putin fanteziste. Sa se retraga, sa il poarte portarul si altele. Este o discutie de-a dreptul stupida. Sau cel putin asa mi se pare mie. Mai ales cand discutia are loc inaintea unui meci greu unde toate energiile ar trebui sa se canalizeze in alta parte.

Situatia devine tragica insa cand faci un "zoom out" si privesti situatia mult mai larga a sportului, a economiei, a tarii. Fara un numar 10.

Criza numarului 10 este o criza a Romaniei. Nu reusim sa il gasim. El exista cu siguranta, dar este acoperit de false numere 10, de numere 9,8.. si multi de 1 si 0. Nul. Nuli. Nulitati. Multi care nu au nici un interesa sa scoata la lumina adevarata valoare, ba dimpotriva.

Ce este de facut? Ca in orice echipa de fotbal, daca nu ai un numar 10 veritabil, nu trebuie sa te chinui sa il vopsesti, sa il reinventezi. Treci pe un alt sistem. Jocul de echipa incrancenat, muncit, transpirat. Daca nu ies faze spectacol, va iesi macar o victorie chinuita. Sau macar un meci nul.

Echipa de fotbal se va descurca probabil intr-un fel sau altul. Daca nu, ne multumim cu frumusetea jocului, cu a „a fi prezent este mai important decat a castiga”.

Ce ne facem insa cu numarul 10 al Romaniei? Putem oare sa trecem la jocul de echipa incrancenat, muncit, transpirat si sa scoatem macar un egal pana cand o generatie mai zdravana la cap va ajunge sa ne guverneze?