Cat de devreme este prea devreme pentru Craciun?

Nici nu a apucat bine sa bata gongul de 1 decembrie si prin malluri, prin magazine, s-au pornit muzicile specifice Craciunului. Ca in vitrine si-au facut de mult loc barbosii, parca nu a fost asa de puternic remarcat dar muzica specifica de zurgalai data la maxim este deja o alta poveste.

Este frumoasa atmosfera de Craciun. Sunt frumoase cantecele/sunetele specifice. Merge sa le asculti un week-end, doua, dar pana la Ajun mai sunt vreo 4 week-end-uri si probabil multe drumuri prin magazine pentru a vedea una-alta.

Si in ultimii ani, lucrurile au luat-o din loc tot asa devreme iar pe 1 Ianuarie parca am simtit o eliberare cand totul a revenit la normal. Ba mai rau, in apogeul Craciunistic, din zilele de dinainte de eveniment, parca nici nu mai indrazneam sa ies din casa de frica sa nu mai aud iar Jingle Bells si Colinde Colinde.

Ceva mai in trecut (si nu asa departe in trecut), lucrurile erau mai temperate iar lucrul acesta inseamna intr-adevar o anumita emotie in seara de Craciun sau in seara de Anul Nou. Indrazneam sa las televizorul aprins si sa ascult un colind cap coada chiar atunci, cand era de ascultat.

Oare 1 Decembrie nu e prea devreme pentru a incepe tevatura? Oare sentimentul pur, de Craciun a fost cu totul cotropit de mercantilismul in alb si rosu? Oare sunt singurul care simte undeva pe 15-20 Decembrie ca a ajuns la saturatie?

Oare 3% e ok?

“Maine lucrati?”

“Mda…” spuse vocea suparata. “Daca ar fi dupa mine, nu am lucra, dar…”
“Daca au zis trei clienti ca maine lucreaza, ce conteaza ca 97 au zic ca nu lucreaza. Maine o sa venim, deschidem si plecam intr-o ora” continua baiatul de la shaormerie.

E drept, locatia e buna dar dependenta de gramada de cladiri de birouri. Daca ei nu lucreaza, shaorma nu se vinde. Dar daca 3% lucreaza? Se merita? Poate ca celelalte cantine sunt inchise si toti aia 3% vin maine la shaormerie. Poate ii prinzi de clienti.

Sau poate nu. Poate toti aia 3% pleaca maine pe la 12, ca doar e ziua libera dinainte de week-end. Cine stie?

Oare se merita sa sacrifici o zi libera a angajatilor pentru (probabil) 3% clienti?

Greu de spus. Depinde ce vinzi. As inclina sa cred ca la shaormerie nu se merita. Dar cine poate sa stie? Doar shaormarul, in urmatoarea zi de luni.

Tu ce ai face?

De ce?

Invatamantul romanesc este relativ bun si pe alocuri mai bun decat in alte tari (hai, nu va mai dati ochii peste cap, doar suntem mereu prezenti in topuri la concursuri internationale de matematica sau informatica) dar unul din capitolele la care este lamentabil este “De ce?”

De ce trebuie sa invatam matematica?

De ce trebuie sa stim alfabetul?

De ce trebuie sa cunoastem teorema lui Pitagora?

De ce …?

Cu alte cuvinte, nu imi amintesc sa fi venit vreodata educatoarea in clasa si sa ne spuna ca trebuie sa stim sa numaram ca sa putem sa ne cumparam ciocolata singuri (sau pentru orice alt motiv mai atractiv). Dar poate ca mintea mea nu mai retine fapte de acum 1000 de ani. Insa, nici daca vin mai spre epoca moderna nu imi aduc aminte sa fi venit un profesor la facultate sa ne spuna la ce naiba ne ajuta 100 de randuri care formeaza nu stiu ce teorema. Cu siguranta ajuta la ceva.

O varianta buna de a promova un produs este de a-i scoate in evident beneficiile respectiv de a scoate in evidenta acel “what’s in it for me” din punctul de vedere al celui ce “cumpara”.

Si elevii cumpara. “Cumpara” educatie. Chiar si cand e “gratuita”, platesc ei prin timpul pe care il aloca si parintii prin taxe la stat, bani pentru manuale, uniforme si bodyguard-ul care trebuie sa ii pazeasca pe plozi (sa nu ii atace pe cei din afara scolii).

Deci, poate ca daca s-ar schimba ceva in aceasta optica, s-ar schimba multe in invatamant si in societate. Am stii ca este bine sa invatam geografie ca sa stim cati kilometri face Bradut Florescu pana in Thailanda. Ca e bine sa stim tabla adunarii pentru momentele groaznice cand pica bateria de la smartphone. Ca e bine sa stim putina istorie sa ne dam seama de ce naiba se agita lumea la meciul Romania – Ungaria cu atat pasiune (ma rog, macar sa o facem in cunostinta de cauza). Sa stim ceva fizica sa nu ne mai plangem aiurea ca nu putem sa deschidem portiere masinii iarna dupa ce a ploat si apoi a dat gerul.

Elevii (si parintii lor) au nevoie sa stie “De ce” trebuie sa invete una sau alta. Apoi sa decida daca vor sa invete.

Iar ministerul invatamantului … ar trebui sa priceapa si el “De ce” si si-ar mai limpezi putin mintea. Apoi sa invete sa explice acest "De ce". Poate ar fi in stare sa aleaga in cunostinta de cauza ce materie este cu adevarat folositoare si ce gunoi educational trebuie varsat la cos.

Bafta tuturor celor ce sunt pusi sa invete ceva!

QR Books si nu numai

Ok, this is madness. Or not ?



Daca ai un smartphone cu soft de recunoastere a barcodurilor 2D, te poti delecta cu prima pagina din "Arta Razboiului".

Restul paginilor le gasesti la http://wonder-tonic.com/books2barcodes/read.php?title=artofwar plus alte cateva carti (inclusiv Alice in Tara Minunilor, Divina Comedie si Razboi si Pace).

Cat de utila este o astfel de "reprezentare"? Nu stiu, nu imi dau seama dar imi place ideea.

Imi place de fapt potentialul acestei idei.

Ce-ati spune de un flux de stiri pe baza de bar codes 2D?

Un exemplu util: sa spunem ca nu mai vrei sa omori copacii si vrei sa elimini ziarele alea gratuite de la metrou. Instalezi un ecran (destul de mic), listezi un bar code 2D si cetateanul cu smartphone ii da un scan, isi ia ziarul si il citeste pana la destinatie. Clever, nu?

Sau poate exista deja ...

De ce cresc preturile cu ocazia finalei Europa League?

Pentru ca asa trebuie.

Nu inteleg intrebarile idioate si mirarile stupide (daca nu false)care bantuie presa zilele astea.

De ce sunt preturile camerelor de hotel mai mari?
De ce vor creste preturile la in restaurante zilele astea?
De ce se vor mari tarifele taxiurilor?

Pentru ca exista o regula: piata dicteaza preturile iar cand cererea creste brusc iar oferta ramane neschimbata, preturile cresc.

Este firesc si este un semn al economiei libere pe care ne-o tot dorim.

La fel se intampla in Germania cand este Oktoberfest si o camera la hotel este sute de Euro.
Asa se va intampla in Germania cand va fi finala Champions League.
Asa se va intampla in Anglia cand vor incepe Jocurile Olimpice.
Asa s-a intamplat in SUA sau in orice alta economie civilizata cand au fost Jocurile Olimpice sau alte evenimente importante.
Se intampla peste tot in lume asa ca hai sa nu ne mai prefacem si sa aratam cu degetul catre hotelieri, patroni de baruri sau cine o mai profita de pe urma acestei finale.

Sa profite si sa se mandreasca cu castigurile obtinute. Asta e toata smecheria cu astfel de evenimente. Sa atragi oameni dispusi sa cheltuiasca cat mai mult. Totul este sa o facem cu decenta astfel incat oamenii respectivi sa aiba motiv sa mai vina pe aici.

Adica:
  - opriti manelele din taxiuri
  - eliberati centrul Bucurestiului de cainii vagabonzi
  - eliberati statiile de metrou de hotii de buzunare
si lasati economia de piata sa isi vada de treaba.

Daca vreti sa faceti o treaba buna, militati pentru tarife mari cu taxe platite dar nu va mai mirati aiurea de berea care va costa 15 lei si mai mult sau camera de hotel de 300 de Euro.

Cum sa faci din rahat bici

Sensul este figurat, evident. Pentru cuvantul bici. Este vorba de fapt de Wi-Fi.

Mai bine spus, de un mod foarte inteligent prin care o agentie din Mexic s-a gandit sa adreseze o problema reala: "urmele" lasate de cainii iubitorilor de caini.

Rar mi-a fost dat sa vad o campanie facuta in strainatate care sa se potriveste atat de bine tarii noastre. Ne confruntam cu aceeasi problema ca si cetatenii din Mexico.

Aceasta (campanie) este perfecta. Nu ar trebui decat sa fie preluata de primariile de pe oriunde din tara si copiata minut cu minut, idee cu idee.

Ma rog, poate ar fi totusi nevoie de niste adaptari pentru publicul mai in etate care inca nu umbla cu tableta prin parc.

9 Mai, Ziua Nationala Europa League

Posibile efecte ale finalei spaniole din 9 Mai de la Bucuresti.

Oportunistii vor lansa rapid afaceri cu orizont limitat (9 mai);

                Harta bucurestiului in limba Spaniola
                Ghidurile Romano-Spaniole si Invers vor avea tiraje crescute
                Fabricile de stegulete vor creste consumul de panza galbena si panza rosie

In urmatoarele 2 saptamani, taximetristii vor schimba manelele cu soundtracku-ir din telenovele. Mai nasol este daca folosesc din cele Braziliene ca nu se prea vor potrivi.

Barurile din centru (si nu numai) lucreaza intens la Berea galben-rosie. Astfel, vor fi lansate sortimentele de bere cu felii de rosii, bere cu felii de ridichi si bere cu petale de trandafir rosu.

Fetele de pe centura vor invata rapid un set de 5 -10 cuvinte printre care "senior" si "el torro"

Jandarmeria si Politia vor trece rapid la cursuri intensive de Spaniola.

Aeroportul Otopeni va fi deschis exclusive pentru zborurile Spania – Bucuresti in zilele de 8, 9 si 10 Mai.  

Locatarii din blocurile situate in zona stadionului vor scoate de la naftalina inimioarele alea pentru supa de acum cativa ani. Culorile se potrivesc de minune iar de la distant nu se prinde nimeni daca e steag sau nu.

Guvernul va lua in serios varianta declararii zilei de 9 Mai "zi libera pentru bugetari". Daca se decide pana luni, se leaga de minune cu 1 Mai.

Mi-e dor de-o plictiseala

Eu personal nu prea am mai auzit pe nimeni in ultimul timp ca se plictiseste.

Eu personal nu m-am mai plictisit de cativa ani buni (daca nu, mai bine de 10 ani si nu intrevad nici o speranta pentru urmatorii 10 ani. But that’s good!).

Internetul asta, smartphone-urile, e-book-uri, consolele cu jocuri, muzica si filmele “la liber”, zeci de canale de tv, 5 El Clasico pe an si toata nebunia asta au avut afectat grav plictiseala.

Trebuie sa ai niste problem serioase sa te mai plictisesti in ziua de azi (sau sa iti pice curentul ;) )

Si totusi, cateodata te mai apuca asa un dor sa lenevesti, sa uiti de ceas, de site-uri, de mess si de sef. Dar parca totusi, si daca prinzi cateva zile si maxim un week-end de genul asta, nu atingi starea aia de “ce naiba sa mai fac acum?”.

La naiba, nici plictiseala nu mai e ce-a fost.

Kids with books learn so much more!

"A citi" este probabil cel mai tare lucru de pe planeta.

Din fericire, odata ce ai prins microbul, nu mai scapi. Este mai rau (in sensul bun) decat mersul pe bicicleta. Internetul este un pericol care pandeste la colt dar asa a fost si televizorul, asa a fost si walkman-ul sau telefonul mobil dar iti dai seama la un moment dat ca nu iti pot da linistea interioara si deschiderea pe care ti-o ofera o carte.

Din pacate, acest obicei, daca nu este deprins de mic (si vreau sa spun de mic, mic, cand mai degraba ai instinctul sa musti din coperti decat sa dai paginile), nu prea se mai deprinde la fel de usor pe la varsta maturitatii.

Ar trebui sa fie o prioritate sa aratam celor mici cartile. Sa ii invatam sa citeasca si sa simta placerea cuvintelor scrise, chiar si daca ele vor capata o alta forma, pe un Kindle sau alt e-reader, pe laptop sau calculator.

Imi plac initiativele prin care se indeamna la citit cum ar fi Lecturi Urbane sau caravane de carti prin metrou si mijloacele de transport in comun.
Imi plac si mai mult initiativele prin care se indeamna parintii sa ii impinga de la spate pe cei mici sa deschida o carte.

Dragostea de a citi este probabil cel mai mare cadou pe care il pot oferi parintii copiilor lor. Este un cadou care se deschide din nou si din nou, toata viata, cu fiecare carte noua deschisa.

Pentru ca, nu-i asa, Kids with books learn so much more! And it REALLY Helps.

Rasfat Maxim

O idée de business care mie mi se pare pur si simplu geniala pentru ca poate oferi maximul de rasfat iar investitia este in termeni rezonabili.

Care este lucrul care te face sa te simti extreme de bine? Nu, nu o partida de sex. Urmatorul pe lista? Da, o baie fierbinte. Sau un jacuzzi. Marele incoveninent? Ca recipientul ala cu apa, indiferent cate bule ar face si oricati prieteni ai putea sa bagi inauntru, nu se misca.

Niste baieti extreme de ingeniosi au gasit o solutie. Au pus cada cu apa fierbinte intr-o barca si i-au dat drumul pe lac. I-au spus simplu: Hot Tub Boats.

Arata bine, nu?

Lucrurile sunt destul de serioase dupa cum se poate citi si pe site-ul companiei.

Acum, ganditi-va: o baie fiebinte cu spuma, saruri sau poate un pahar de sampanie, plutind pe un lac, putand admira un apus de soare si stand la discutii cu cativa prieteni! Frumos, nu-i asa? Rasfat Maxim.

Dincolo de superbul situatiei, cred ca un astfel de business ar putea fi implementat cu success si pe la noi. Una, doua barcute special amenajate ar fi interesante pentru o categorie de baieti si fete care nu se sperie sa sparga cateva mii de euro intr-o noapte. Promovat ca serviciu de lux, amortizarea s-ar face repede, intr-un sezon. Mai ales ca, pentru cei foarte indrazneti poti prelungi sezonul pana in iarna.

In ce vremuri ne intoarcem?

Cum adica "avort cu acordul psihologului”?

Citesc si ma minunez.

In curand se va cere acordul medicului de familie, al stomatologului, al primarului si al administratorului de bloc. Parca si vad barbatii alergand disperati prin bloc:
  "- Nea Mitica, da-mi si mie acordu sa isi faca nevasta-mea avort ca nu ne mai descurcam cu banii, si astia 3 de abia ii duc la scoala..."
  "- Pai eu iti dau mai Costele dar vezi ca trebuie sa te duci si la baba Safta de la 3 ca ea e moasa Blocului si ea stie sa-ti zica de ce nu e bine"

Se va ajunge sa i se ceara unei femei un dosar care il poate completa pana prin luna a 7-8-a.

Eu inteleg ca sunt persoane care au nevoie de ajutorul unui psiholog si ca avortul nu trebuie sa fie decat ultima solutie in prevenirea sarcinii nedorite DAR acesta ar trebui sa fie un act benevol. Se poate lucra la informarea publicului, etc. dar de unde si pana unde „acordul psihologului”.

Daca dai peste unul cu „convingeri”, ce se intampla? Sta femeia sa se duca la altul si la altul pana cand gaseste unul sa ii puna o ştampila pe tidula?

O sa ajungem cu „Lasa draga ca stiu eu un psiholog care iti da repede hartia aisa..” si alte aberatii comuniste.

„Concret, înainte de a face un avort, româncele vor trebui să obţină un certificat de la un psiholog, după ce au făcut cel puţin o şedinţă de consiliere. În cadrul acesteia, femeii i se vor prezenta şi fotografii sau filme despre ceea ce presupune întreruperea de sarcină şi se va uita la ecografia embrionului pe care îl poartă în pântece. După respectiva şedinţă, femeia va trebui să aştepte 5 zile, timp în care iniţiatorii legii susţin că ea va reflecta la lucrurile discutate în timpul şedinţei de consiliere. Abia după aceea va putea să facă întreruperea de sarcină, dacă încă îşi doreşte acest lucru. Potrivit proiectului de lege, decizia de a face sau nu avort va aparţine exclusiv femeii.”
Sursa: Mediafax (probabil preluata din documentul legislativ pe care cu greu il gasesti pe site-ul camerei deputatilor ca deh.. trasnsparenta..)

WTF?

Intentia ar fi zice-se sa se rezolve problema demografica a tarii. No shit! Mai buna era propunerea aia venita dintr-un can can ucrainean cu pozitia sexuala impusa de lege pentru cresterea ratei natalitatii.

Vorba ce-o vorbesti

Unerori te poti simti nu foarte confortabil incercand sa te ridici peste media celorlalti.

Un domn pe care il respect in ceea ce face si ceea ce gandeste mi-a spus la un moment dat cum, fiind foarte dedicat muncii sale, a studiat, a invatat si si-a insusit un limbaj si o terminologie care a inceput sa ridice ziduri intre el si cei din bransa lui.

Pentru ca ceilalti nu studiau la fel de mult, ramanand la un limbaj comun, pe alocuri s-ar putea spune inferior, comunicarea a inceput sa devina greoaie atat la nivel lingvistic cat mai ales la nivel de intelegere a notiunilor, a ideilor si a modului de a vedea unele lucruri.

A fi foarte instruit, nu este mereu o binecuvantare daca nu pastrezi si capacitatea de a traduce mereu ceea ce tu stii la capacitatea de a intelege a celor cu care vorbesti.

Asta daca nu vrei sa ramai la un nivel intelectual ridicat insa izolat in propria cunoastere.

A comunica inseamna in primul rand a folosi un limbaj inteles de contra-parte. Daca nu reusesti, fie iti iei un translator, fie te multumesti cu neintelegerea celorlalti. Barierele se ridica mult mai repede decat se darama zidurile neintelegerii.

Se poate intampla in orice domeniu, constructii, avocatura, marketing, comert, you name it.

Nu inseamna insa ca trebuie sa ramai la un nivel mediocru. Inseamna ca devenind mai bun nu trebuie sa pierzi din abilitatea de comunica si cu ceilalti. Iar acolo unde se poate, sa incerci sa insufli celorlalti dorinta de a cunoaste mai mult, de a-si ridica propriile standarde.

La Doi Pasi de Mic.ro

Zice-o lumea ce o zice, mie mi-a placut conceptual Mic.ro.
Magazine micute, elegante, mai lipsea muzica pe care o poti asculta la French Bakery si m-as fi simtit ca in Marele Paris.

Inainte sa calc in primul Mic.ro m-am intrebat mereu de ce micul nostru comerciant nu poate schimba fata magazinului ala inghesuit, cu chiloti pe acelasi raft cu painea si sapunul pe acelasi raft cu maslinele. Ca doar multi dintre ei au trecut, macar si ca sa aiba cu ce se lauda vecinului de bloc, prin orase mai rasarite si au vazut ca exista o nisa si pentru magazinele mici dar nisa asta trebuie tinuta curata, eleganta, un pic sofisticata. Pentru ca ai nevoie sa ai preturi un pic mai mari decat la hipermarket iar pretul mai mare il poti vinde (si da, il poti vinde) cu servicii si imagine.

Mic.ro a venit sa umple exact acest gol si tare m-am ofticat ca nici unul nu a rasarit si la scara blocului meu sa am si eu unde sa ma dau jos din lift, in papuci si panataloni scurti in miez de iarna sa cumpar niscai ciucalata si o sticla de ulei fara sa pornesc pe un drum lung de cativa kilometri pana la cel mai apropiat loc civilizat de cumparat diverse.

Sincer, nu stiu de ce nu a mers reteaua. Unii zic asa, unii zic pe dincolo insa tare m-am bucurat cand am aflat ca initiativa se regaseste in planurile altui intreprinzator.

Cred in continuare in acest concept si sper sa gasesc si eu in curand La Doi Pasi de mine un magazin micut dar cu de toate, inghesuit dar curat, in care vanzatorul sa poarte elegant manusi de plastic cand iti da painea din raft si unde eventual mai poti gasi si un sandwich cald, un automat de cafea si o carte.

Bunul simt mobil

Telefonul mobil a fost dat pe lumea asta cu un scop. In principiu pentru a putea comunica cu altii neconditionat de spatiu si timp. Totusi, “Oriunde’ si “Oricum” ar trebui sa aiba niste limite impuse de bunul simt.

Sunt situatii cand trebuie sa stii cand sa inchizi convorbirea, sa nu o initiezi sau sa lasi naibii cateva momente telefonul jos ca nu arde nimeni.

Situatiile care mi se par de-a dreptul deranajante:

1. Cand vanzatoarea de la magazin sta cu telefonul la ureche in timp ce tu te uiti curios la marfa si chiar dai semne vadite ca vrei sa cumperi ceva sau vrei sa afli ceva importanta. Oare la celalalt capat al firului se afla mereu marele sef care ii propune o marire de salariu sau poate ii da indicatii pretioase de cum ar trebui sa se poarte cu clientii?

2. Cand lasi in trafic un sofer/soferiia sa faca o manevra pentru care i s-ar salta carnetul (gen la stanga unde nu are voie) sau ii dai prioritate desi nu merita (sau nu esti obligat de regulile de circulatie) iar respectivul/respectiva, cu telefonul la ureche abia face manevrele necesare si se misca in batjocora, eventual si fumand in acelasi timp.
Astfel de situatii nu mi le pot explica decat prin existenta unui megacentru de comanda al idiotilor unde cineva le spune pas cu pas cum sa conduca masina. Asta probabil ca e motivul pentru care nu isi pot lua telefonul de la ureche.
Probabil ca e totusi doar nesimtire pentru ca daca in preajma apare un politist, reusesc sa isi dezlipeasca imediat capul de aparatul cu pricina.

3. Cand cineva te suna pe mobil si in timp ce vorbeste cu tine vorbese si cu terte persoane lasandu-te pe tine sa asculti conversatia care de multe ori nici macar nu e interesanta iar tu ai sentimental acela de “in plus” condimentat cu frustrare. Si nu e vorba doar de un scurt moment de cateva secunde ci zeci de secunde eventual repetate pana cand nu mai suporti si spui “ok, te sun eu mai incolo daca esti ocupat”.

Acest post suporta update-uri. Mai sunt probabil si alte situatii de genul aceasta. Ar trebui introduse in instructiunile de folosire ale telefonului la capitolul de bune maniere.

Folositi mobilul cu moderatie. Si bun simt.

Metrorex nu iubeste la fel

In iesirile prin marile orase ale Europei am folosit din plin metroul, ca orice turist care se respecta. Frumos, curat, cu indicatii cam peste tot incat sa nu te ratacesti decat daca ti-o doresti cu adevarat si mai ales, statii multe.

Mai era ceva diferit fata de metroul din Bucuresti. Nu m-am prins decat acum cateva luni, in ultima vizita prin capitala Austriei cand, fortat de imprejurari, a trebuit sa evit scarile rulante sau scarile in general si sa caut lifturi. Si da, le-am gasit. Peste tot (cu o mica exceptie dar era o problema de reparatii, iertata).

Ce este diferit in metroul din alte capitale ale Europei? Vezi pe peron si in vagoane batrani care abia reusesc sa mearga in baston, persoane foarte in varsta care nu ar rezista sa urce zeci de trepte, carucioare cu invalizi, femei insarcinate, multe carucioare cu copii mici si foarte mici,

La noi in metrou parca e selectie naturala. Ti-ai rupt piciorul? Stai acasa sau mergi cu taxiul. Ai imbatranit sau te-au lasat picioarele si inima? Inghesuie-te in RATB pana iti vine rau. Ai copii care nu pot inca merge pe picioarele lor? Antreneaza-ti bratele sau invata sa levitezi cu caruciorul.

Metrorex ar putea sa fie acuzata, zic eu, de tratament discrimantoriu. Nu permite accesul invalizilor, persoanelor batrane, parintilor cu copii, copiilor mici decat carati in spate de parinti sau bunici.

Oare cat de complicat o fi sa pui cate 2 lifturi sau chiar unul in fiecare statie de metrou? Cred ca nu mai mult de o garnitura d-aia noua supralicitata si supraevaluata.

Am vazut intr-o singura statie de metrou un lift care insa nu functioneaza. Mai mult, era ascuns dupa niste scari, fara un indicator astfel incat daca nu stii cumva din visele tale ca exista, nu il gasesti. Si daca ar functiona, nu ai putea sa il folosesti decat sa te plimbi sus – jos pentru ca nu ai in ce alta statie sa iesi la suprafata.

Sunt curios. A mai vazut cineva un lift in vreo statie de metrou? Care sa si functioneze?

Acum se iveste natural si intrebarea; cersetorii care “nu pot” sa mearga cum ajung in metroul din Bucuresti?

Si o a doua intrebare; cand Metrorex a fost atat de marinimos si a dat liber accesului cu biciclete, s-a gandit oare cum vor intra oamenii cu bicicletele in statiile de metrou?

Ia-ti privirea aia de password !

Zice-se ca vom scapa in curand de parole iar accesul se va putea face cu privirea. Adicatelea, dragul de calculator, telefon sau alt gadget te priveste adanc in ochi si te lasa – sau nu, dupa caz - sa iti accesezi programele si fisierele.

Nu stiu daca e de bine sau de rau. Mai am citit pe undeva ca in curand, tot ele, calculatoarele, vor fi capabile sa citeasca gandurile.

Parca se merge inspaimantator de departe.

Daca te prinde gadgetul intr-o zi mai proasta in care l-ai injurat in gand? Nu poate si el la randul lui sa iti faca o ghidusie? Sa iti stearga prezentarea la care ai muncit vreo 2 saptamani sau sa deschida un site porno chiar atunci cand iti bate sefu' pe umar?

Sau poate ca ai avut o noapte mai agitata si ochii iti cam sticlesc iar fata ta parca nu e a ta. Iti zice el gadgetul sa plimbi mousul, pardon, ursu’, pana cand iti recuperezi fata pe care sa o recunoasca ?

Eu asptept cu interes momentul cand vor scorni oamenii astia din industria IT accesul pe baza testului de urina. Vrei nu vrei, stai cu sticluta de apa la tine daca vrei sa joci un Solitaire. Mai nasol e daca ti s-a inchis din greseala laptopul in parc si trebuie sa il deschizi. Sau ti s-a resetat mobilul in autobuzul 386 plin ochi sau in metrou la Unirii.

Eu zic sa nu ne jucam prea mult cu ce puteri le dam calculatoarelor ca nu se stie, parca ne vezi ca ne rugam de ele sa dea drumul la platile alea catre firma de cablu sa putem avea net pe teava.